Mălina Chirea

Despre fericire & societate civila

Este greu și pentru ei

feet-619399_1920

Fusese o noapte lungă și eram foarte aproape de a o incheia. Apoi, la jumătatea ultimului vers din ultima melodie înainte de culcare, ai ridicat capul sus. “Apapa?” Ai întrebat. Am aruncat o privire sumară în jurul camerei, știind că nu aveam să văd o ceașcă de băut. “Nu există apă aici sus. Nu ai nevoie. ” ” Apapa? “” Dragă, nu “.” Apapa!” Mai insistent de data asta.

Și mânia mea a fulgerat la suprafață, rapid și roșie ca focul fierbinte. O respirație scurtă. Corpul meu a înțepenit, dinții mi s-au încleștat. Și, desigur, ai simțit-o. În ciuda faptului că am înăbușit-o repede, ai simțit-o la fel de clar ca mine și s-a topit și în tine. Si ai început să suspini pentru că persoana care te iubește cel mai mult pe lume, persoana de care depinde de tot ce ai nevoie, s-a transformat pentru un moment intr-un monstru… pentru că tu ai vrut apă. Pentru că ți-a fost sete inainte de a merge la culcare și nu aveai autonomia cu care să îți rezolvi problemele.

Imaginați-vă cum este să îți trăiești viața cu această lipsă de control. Vorbim foarte mult despre cât de greu este să fi mamă și cu bună dreptate – este un job deloc ușor. Dar în doua săptămână a lunii aprilie este “Săptămâna Tinerilor Copii”, iar în cinstea ei aș dori să recunosc cât de greu este să fii un copil mic.

Ca terapeut, de multe ori încerc să-mi imaginez cum este viața pentru copiii mici. Dacă vreau să găseasc o soluție la un comportament dificil, mai întâi încerc să-l înțeleg. Și, de fiecare dată când m-am pus în pantofi de copil mic am ajuns la aceeași concluzie: nici măcar unul dintre noi adultii nu ar putea face față.

Pentru început, gândiți-vă cum este să vi se spună ce să faceți, când să faceți și cum să faceți – la nesfârșit. Mănâncă acest lucru pe care n-ai mai văzut până acum. Nu face un chip grosolan (ceea ce înseamnă nepoliticos?). E timpul să mergem undeva unde nu vrei să mergi și grăbește-te, grăbește-te, grăbește-te ca să respectăm un calendar arbitrar care nu înseamnă nimic pentru tine.

Imaginați-vă cum este să greșești atât de des pe cât o face un copil. Să nu reușești să îți miști mâinile astfel încât să tai hârtia corect, să te împiedici în timp ce alergi pe gazon, să verși laptele pe care ți-ai dorit atât de mult să îl torni bine (și iată-mă tot pe mine exasperată). 

Un alt exemplu de la culcare:

“Tata, spune-mi cum tipul ajuns acolo sus.” “El a urcat.” “Nu, spune-mi cum a ajuns acolo sus?”. Din nou și din nou, fiul nostru devenea tot mai frustrat până când mi-am dat seama că el vroia să spună, “ÎNTREABĂ-MĂ cum a ajuns acolo?”

Un singur cuvânt greșit care a schimbat întreaga propoziție și i-a cauzat atâta frustrare. Imaginați-vă cu este ca în mod constant să nu poți comunica eficient cu oamenii din viața ta. Zi după zi, să te lupți ca să găsești cuvântul  potrivit, să spui un lucru, atunci când vroiai să spui altul, să pronunți greșit cuvinte atât de mult încât nimeni să nu înțeleagă ce spui. Și apoi tot adulții devin frustrați în relația cu tine, tot ei își pierd răbdarea cu tine. 

Una dintre cărțile mele preferate pentru copii este “Pretutindeni copiii.” Pe ultima pagină scrie: “Copiii de zi cu zi de pretutindeni sunt iubiți. Pentru că încearcă atât de mult, pentru că explorează constant, pentru că sunt minunați, exact așa cum sunt ei. “. Îmi dau lacrimile de fiecare dată când o citesc pentru că este adevărat. În ciuda tuturor greutăților, ei încearcă și încearcă din nou. Ei intâmpină zilele cu zambete, entuziasm și emoție. Ei ne iartă greșelile noastre, flash-uri noastre de furie și  nedreptate. Ei ne întâlnesc nerăbdarea cu răbdare (cel puțin uneori), ei râd și trăiesc și dragoste cu abandon nesăbuit.

Așa că atunci când ne împing la marginea limitelor noastre, să încercăm să ne amintim că și noi facem același lucru cu ei.

Articol tradus, autoare: Tracy Slater

Sursa aici.

Leave a reply