Mălina Chirea

Despre psihologie și alte întâmplări din viață

Nu exista emotii negative

Purtam cu totii, dintr-o copilarie mai mult sau mai putin fericita, credinta ca anumite emotii pe care le simtim, nu sunt bune. 

Vad asta deseori, cand ma duc cu baietelul meu la locul de joaca si aud deopotriva parinti, bunici sau bone, spunandu-le copiilor cu toata increderea ca “esti urat cand plangi”, “nu te supara”, “nu ai de ce sa te enervezi”. 

Atunci cand suntem copii, ne construim oglinda in care ne vedem prin reflectiile pe care ni le arata adultii din jurul nostru. Apoi, inchidem bine aceasta oglinda in sufletul nostru si o purtam cu noi toata viata. 

Uneori, ne intoarcem la ea in mod constient si o reasezam. Poate o mai curatam pe aici, pe acolo, poate o mai lustruim putin. Dar in ea continuam sa reflectam, constient sau nu, ceea ce am primit pe cand eram copii. 

Atunci cand in jurul nostru auzim ca nu este in regula sa fim tristi, furiosi, anxiosi, cand nu lasam aceste emotii sa existe, le interiorizam. Si din energie pura, ele devin energie toxica pentru suflet si pentru corp. 

Ceea ce parintii nostri nu au stiut sa ne invete, cu toata buna credinta pe care marea majoritate au avut-o, a fost ca emotiile noastre sunt explozii de energie. Stiti, cum explodeaza soarele pe alocuri. 

Da, unele sunt cam incomode. Altele sunt al naibii de enervante. Si da, nu ar fi viata mai frumoasa, mai simpla daca le-am trai doar pe cele care ne plac? 

Dar oare despre asta este viata?

Emotiile noastre, indiferent de cum se simt, sunt indicatori ai unor nevoi pe care le avem. Asa cum o sa ma doara burta daca nu mananc, o sa ma simt furioasa daca cineva mi-a incalcat o limita personala. 

Avem nevoie sa ne doara burta ca sa fim motivati sa mancam si sa traim. Avem nevoie sa ne simtim furiosi ca sa ne protejam granitele, nevoile si sa ne cerem locul in lume. 

Fiecare emotie este un semnal catre ceva: veselia ne spune ca drumul pe care mergem este bun; tristetea ne spune ca am pierdut ceva la care am tinut si ambele ne arata in felul asta ce este important pentru fiecare dintre noi. 

Este esential sa ne permitem sa ne traim emotiile exact asa cum vine ele, uneori ca o briza usoara, alteori ca o furtuna in toata puterea. 

Este in acelasi timp important sa nu ne lasam condusi de emotiile noastre. 

Ele sunt niste indicatori, ele ne sunt ghizi. Dar nu ele ne conduc. 

Cum putem face acest lucru, va vor explica in articolele urmatoare. Va propun sa tratez fiecare emotie in parte. O sa incep cu cele de baza: frica, dezgust, veselie, furie si tristete. 

Fiecare emotie in parte este bogata si are nevoie de atentia noastra. Ascultarea emotiilor este drumul catre fericirea noastra, pas cu pas. 

Leave a reply