Mălina Chirea

Despre fericire & societate civila

Archive of ‘Parenting’ category

Este greu și pentru ei

feet-619399_1920

Fusese o noapte lungă și eram foarte aproape de a o incheia. Apoi, la jumătatea ultimului vers din ultima melodie înainte de culcare, ai ridicat capul sus. “Apapa?” Ai întrebat. Am aruncat o privire sumară în jurul camerei, știind că nu aveam să văd o ceașcă de băut. “Nu există apă aici sus. Nu ai nevoie. ” ” Apapa? “” Dragă, nu “.” Apapa!” Mai insistent de data asta.

Și mânia mea a fulgerat la suprafață, rapid și roșie ca focul fierbinte. O respirație scurtă. Corpul meu a înțepenit, dinții mi s-au încleștat. Și, desigur, ai simțit-o. În ciuda faptului că am înăbușit-o repede, ai simțit-o la fel de clar ca mine și s-a topit și în tine. Si ai început să suspini pentru că persoana care te iubește cel mai mult pe lume, persoana de care depinde de tot ce ai nevoie, s-a transformat pentru un moment intr-un monstru… pentru că tu ai vrut apă. Pentru că ți-a fost sete inainte de a merge la culcare și nu aveai autonomia cu care să îți rezolvi problemele.

Imaginați-vă cum este să îți trăiești viața cu această lipsă de control. Vorbim foarte mult despre cât de greu este să fi mamă și cu bună dreptate – este un job deloc ușor. Dar în doua săptămână a lunii aprilie este “Săptămâna Tinerilor Copii”, iar în cinstea ei aș dori să recunosc cât de greu este să fii un copil mic.

Ca terapeut, de multe ori încerc să-mi imaginez cum este viața pentru copiii mici. Dacă vreau să găseasc o soluție la un comportament dificil, mai întâi încerc să-l înțeleg. Și, de fiecare dată când m-am pus în pantofi de copil mic am ajuns la aceeași concluzie: nici măcar unul dintre noi adultii nu ar putea face față.

Pentru început, gândiți-vă cum este să vi se spună ce să faceți, când să faceți și cum să faceți – la nesfârșit. Mănâncă acest lucru pe care n-ai mai văzut până acum. Nu face un chip grosolan (ceea ce înseamnă nepoliticos?). E timpul să mergem undeva unde nu vrei să mergi și grăbește-te, grăbește-te, grăbește-te ca să respectăm un calendar arbitrar care nu înseamnă nimic pentru tine.

Imaginați-vă cum este să greșești atât de des pe cât o face un copil. Să nu reușești să îți miști mâinile astfel încât să tai hârtia corect, să te împiedici în timp ce alergi pe gazon, să verși laptele pe care ți-ai dorit atât de mult să îl torni bine (și iată-mă tot pe mine exasperată). 

Un alt exemplu de la culcare:

“Tata, spune-mi cum tipul ajuns acolo sus.” “El a urcat.” “Nu, spune-mi cum a ajuns acolo sus?”. Din nou și din nou, fiul nostru devenea tot mai frustrat până când mi-am dat seama că el vroia să spună, “ÎNTREABĂ-MĂ cum a ajuns acolo?”

Un singur cuvânt greșit care a schimbat întreaga propoziție și i-a cauzat atâta frustrare. Imaginați-vă cu este ca în mod constant să nu poți comunica eficient cu oamenii din viața ta. Zi după zi, să te lupți ca să găsești cuvântul  potrivit, să spui un lucru, atunci când vroiai să spui altul, să pronunți greșit cuvinte atât de mult încât nimeni să nu înțeleagă ce spui. Și apoi tot adulții devin frustrați în relația cu tine, tot ei își pierd răbdarea cu tine. 

Una dintre cărțile mele preferate pentru copii este “Pretutindeni copiii.” Pe ultima pagină scrie: “Copiii de zi cu zi de pretutindeni sunt iubiți. Pentru că încearcă atât de mult, pentru că explorează constant, pentru că sunt minunați, exact așa cum sunt ei. “. Îmi dau lacrimile de fiecare dată când o citesc pentru că este adevărat. În ciuda tuturor greutăților, ei încearcă și încearcă din nou. Ei intâmpină zilele cu zambete, entuziasm și emoție. Ei ne iartă greșelile noastre, flash-uri noastre de furie și  nedreptate. Ei ne întâlnesc nerăbdarea cu răbdare (cel puțin uneori), ei râd și trăiesc și dragoste cu abandon nesăbuit.

Așa că atunci când ne împing la marginea limitelor noastre, să încercăm să ne amintim că și noi facem același lucru cu ei.

Articol tradus, autoare: Tracy Slater

Sursa aici.

Nasterea mea naturala

bebeDupa vreo 7 luni de pregatiri, acum 2 saptamani am nascut natural nemedicamentat, primul nostru copil.

Sunt foarte mandra de mine! 😀 

Travaliul a durat 14 ore, din care dureroase au fost ultimele 2 -3 ore. El a inceput la 7 dimineata si s-a incheiat la 21.14 cu venirea lui bebe Mihai.

Cateva lucruri despre travaliu diferite fata de informatiile disponibile general: 

1. travaliul nu este un chin cu tipete si injuraturi asa cum vedem prin filmele americane proaste*. Eu am reusit sa dorm in travaliu, am mancat masa de pranz si am glumit cu doula si sotul meu despre prajiturile din Amsterdam. 😛

2. nu se intampla lucruri scarboase in travaliu. Nu e cu sange pe pereti. De fapt, sotul meu trebuia sa ma creada pe cuvant ca am contractii. Pana la expulzie nu a vazut mai nimic.

3.  pentru mine ultimele ore au fost dureroase pentru ca am avut o expulzie grea. Altfel, nasterea putea fi mult mai usoara. Atentie, eu nu am avut niciun fel de anestezic.

4. sotul meu si-a dorit sa fie alaturi de mine. Dupa cum chiar el mi-a spus: “cum era sa te las singura tocmai acum?” Faptul ca el m-a incurajat in timp ce bebe iesea, mi-a dat forta spre final. Si l-a ajutat si pe el. Indragosteala de dupa nastere, cea care se spune ca apartine mamei, a fost acum a ambilor parinti.

Dar, hai sa o luam cu inceputul:

Nasterea naturala a fost pentru mine un mare bau-bau si mi-era teama de durerea de nastere aproape cum mi-e teama sa fac bungee jumping.

Pe tot traseul celor 9 luni am intalnit o gramada de femei care au trecut la randul lor prin aceeasi panica. Multe dintre ele nici nu au avut curajul sa incerce o nastere naturala.

Pe masura ce am strans informatii despre cele 2 variante – naturala vs cezariana – am inteles ca ar trebui sa lucrez mai degraba de teama mea de nastere, decat sa ma las pe “mana” bisturiului.

Iata cum a fost experienta mea:

1. In primul rand, m-am pregatit cat am putut de bine:

* Am facut yoga prenatal.

* Am fost atenta la nutritie si am luat suplimente organice.

* Mi-am facut analize si eco (fara sa exagerez cu mersul la doctor).

* Am fost la cursuri despre sarcina, nastere, psihologia copilului.

* Am invatat sa respir in contractii si sa ma bucur – serios va spun – de venirea contractiilor (doar ele erau vestitorii intalnirii cu bebe, nu?). Pana la dilatatie 7 – 8, am reusit sa fac lucrul asta, in ultimele 2 – 3 ore contractiile au fost prea puternice ca sa mai fiu cu totul prezenta in timpul lor.*

* Am cautat sa cunosc cat mai multe mame si femei care au experienta pozitiva in domeniu.

* Si mai ales, am facut multa dezvoltare personala. Fiind pasionata de domeniu de mai bine de 7 ani, am inteles ca mintea este o masinarie exceptionala care ne poate bloca sau ajuta intr-un proces, depinde de gandurile pe care le asociem acestuia.

2. Am cautat cea mai buna clinica pentru ce imi doream. In cazul meu, a fost Clinica Medlife Eva Brasov pe care o recomand oricarei viitoare mame.

Doctorii sunt experimentati si foarte empatici, asistentele si moasele te ajuta mult inclusiv dupa nastere (pentru a trece cu bine de primele zile de alaptat).

Am avut libertate in travaliu: fie la dus, fie pe scaunul de nastere, fie in bazinul de nastere, pe pat, pe langa pat. In fine, oamenii sunt deschisi la minte. In multe spitale, mai ales de stat, gravida trebuie sa stea la pat in travaliu – cred ca as fi murit sa ma puna sa fac asta, mai ales ca am mers pe o nastere nemedicamentata (adica fara anestezie).

Am nascut in lumina difuza. Lumina puternica din sala de nasteri normala deranjeaza atat de mult copilul, incat ramane cu o trauma legata de acest lucru.

Si, mai ales, copilul mi-a fost pus pe piept imediat dupa nastere. Cordonul ombilical a fost taiat dupa ce nu a mai pulsat. Bebelusul a stat cu noi in salon pe parcursul zilelor urmatoare si imediat dupa nastere.

Sotul meu a putut dormi cu noi. Am avut la dispozitie un salon aranjat mai degraba ca o camera de hotel, tocmai pentru a nu da impresia ca sunt internata intr-un spital. Cei de la Eva considera ca a fi gravida nu este egal cu a fi bolnava. Sunt total de acord cu ei.

(PS: Toate astea la jumatate de pret fata de Bucuresti, in cazul in care va imaginati ca a fost ceva scump.)

3. Am apelat la o doula. Mihaela Drilea a fost alaturi de mine si in timpul travaliului, si inainte. Pentru mine a fost foarte important sa am langa mine un om care stie exact care sunt etapele procesului, cand sa intru in cada, cand sa ma mai duc pe la dus, cand sa imping. Mihaela mi-a facut si un masaj pentru destinderea pelvisului si m-a ajutat sa imi coordonez respiratia.

4. Sotul meu a fost prezent la travaliu si expulzie. In timp ce eu ma simteam obosita si coplesita, Andrei ma tinea de mana si sarea in sus si in jos: “Iese honey, iese! Uite ii vad capul, mai e un pic! Hai iubita mea, mai impinge o data!” Entuziasmul lui m-a incarcat si pe mine, mi-a dat forta.

In concluzie, acum avem o minune care a venit perfect sanatos si a dormit cate 2 ore din prima noapte si cate 4 din urmatoarea.

La vreo 2 – 3 ore dupa nastere, eu m-am dus la baie. Am avut cateva fisuri / zgarieturi vaginale, dar nu m-am rupt. Acum, la 2 saptamani, burta aproape mi s-a retras si kilogramele au inceput sa scada rapid. Sigur, acest ultim fapt se datoreaza in primul rand alaptatului exclusiv. Mai astept vreo 2 saptamani si ma apuc de yoga. 🙂

Nu zic ca a fost usor. Dupa cum scriam mai sus, m-am pregatit 7 luni pentru nastere si cu toate astea pe finalul travaliului am avut momente cand ceream analgezice si spuneam ca nu mai pot. Moasa insa m-a linistit rapid: “toata lumea ne cere asta la final.” Durerea a trecut instant cand l-am vazut pe bebe, iar eu am ramas cu o incredere mai mare in fortele mele si satisfactia ca am reusit.

Va spun toate lucrurile astea pentru ca eu cred ca se poate sa avem copii sanatosi, linistiti si fericiti din prima zi. Si mai cred ca toti parintii isi doresc asta.

Asa ca, drage mame, eu nu sunt un expert si va zic urmatorul lucru bazat doar pe experienta mea unica: daca puteti, nasteti natural si alaptati-va copii de la san. Eu as face-o din nou, oricand! 🙂 

* adaugat la sugestia sotului, ca sa nu se inteleaga ca travaliul e ceva usor!

Celalaltă sarcină

Astăzi am ajuns în mod oficial în 36 de săptămâni! Mai sunt 2 săptămâni până când pot spune că am intrat în linie dreaptă, dar din acest moment și până la naștere bebe o să mai pună pe el doar grăsime. Funcțiile vitale și organele sunt perfect formate.

În acest context fericit, vreau să ofer câteva idei femeilor însărcinate, care iși doresc să fie însărcinate sau celor din preajma lor. Mai exact, vreau să vă povestesc despre o parte a experienței de gravidă de care eu nici nu știam că există până nu m-am trezit pusă față în față cu ea. Mă refer la “sfătuitorii sarcinii” (așa i-am denumit eu) – adică acei oameni cu bună intenție dar proastă execuție, care se grăbesc să proiecteze experiența lor de sarcină asupra altor persoane de parcă suntem toți trași la xerox. 

Deci, din momentul în care am rămas însărcinată, prietenii, familia și chiar oameni necunoscuți (de exemplu o tanti cu care am așteptat liftul sau un taximetrist), s-au grabit să îmi explice ei care este “realitatea” sarcinii:

1. mi s-a spus că până în luna 4 o să vomit, slăbesc și o să stau la pat – mi-a fost într-adevar rău în săptămânile 7, 8 și 9. Apoi acest rău mi-a trecut în proporție de 80% prin DEZVOLTARE PERSONALĂ. O să fac un articol separat pe tema asta, experiența a fost extraordinară.

2. mi s-a spus că poftele o să mă înnebunească și pe mine, dar mai ales pe bărbată-miu pe care o să îl trimit în toiul noptii să îmi cumpere banane (da, chiar la banane se referea persoana în cauză) – nu am avut nicio poftă particulară. Sigur, mi se luminează ochii când văd portocale sau sushi. Dar asta se întâmplă în timpul zilei, noaptea dorm.

3. mi s-a spus că nu pot să simt copilul până la 18 săptămâni. Eu l-am simțit din săptămâna 14.

4. mi s-a spus că bebe NU MIȘCĂ până în luna 4 – vai, ce bullshit e treaba asta. Copilul miscă de la 8 saptamani, doar că fiind micuț nu este simțit decât mai târziu.

5. mi s-a spus că mă voi ingrășa atât de tare încât nu voi mai putea să ies din casă – eu încă mă duc zilnic la birou, fac sport în fiecare dimineața și chiar înainte a a scrie acest post am fost în Băneasa, Ikea, Bricostore, la doctor și am lăsat mai mulți saci de hârtie și plastic la reciclat. Ah, am fost și la Poștă.Și m-am ingrasat 16 kg, în contextul în care am 1.70 , vreo 10 kg sunt doar pe burtică – care e mareee – înainte de sarcină aveam cam 55 – 56 de kg și în plus, eu iarna mă îngraș mereu 2 – 3 kg.

6. mi s-a spus că mă voi umfla mai ceva ca un pește balon (mai ales picioarele) și că cel mai bine este să îmi pun verigheta în noptieră câteva luni – port cu succes verigheta și picioarele îmi încap în toți pantofii pe care îi purtam și inainte. De asemenea, singurele haine pe care le-am luat special pentru sarcină au fost niște blugi cu burtică pentru gravide.

7. mi s-a spus că nu mă voi putea încălța / descălța – exceptând o pereche de cizme pe care le încalț greu pentru că trebuie sa stau într-o poziție ciudată, mă încalț și descalț singură fără probleme. 

8. mi s-a spus că o să am probleme cu digestia  – nu am nicio problemă, deși eu am avut probleme cu digestia ani de zile. Sigur, înainte de a renunța la carne și de a mă preocupa de nutriția mea.

9. mi s-a spus că o să fiu letargică, grea și fără poftă de viață – serios?! Ok, am și momente când merg ca Yeti și râd fetele de mine prin birou. 🙂 Dar, în general, eu dansez prin casă în timp ce organizez lucrurile lui bebe. 

10. mi s-a spus că soțul meu și cu mine vom înceta să mai facem dragoste. Ba chiar că este nesanatos pentru copil – ei bine, nu ratați dragostea din timpul sarcinii. Este o experiență fantastică! 😉

11. mi s-a spus că voi mânca pentru doi – ce-i drept, mâncarea are un gust mult mai bun acum, dar mănânc un pic mai mult decât inainte. Doar atât.

12. mi s-a spus că, indiferent de ce fac eu, de la un moment dat o să mă doară spatele – fac yoga prenatal cam de 5 – 6 ori pe săptămână și nu mă doare nimic.

13. mi s-a spus că nu voi putea dormi pe spate – este cel mai odihnitor somn, preferatul lui bebe pentru că stau cu o mână pe burtică și în felul ăsta dormim într-o poziție asemănătoare cu ținutul în brațe.

14. mi s-a spus că o să rămân fără vitamine și nutrienți indiferent de ce fac – ei bine, nu numai că lucrul ăsta nu s-a întâmplat, dar mica mea anemie prezentă înainte de sarcină a dispărut cu totul. Singura problemă a fost o lipsa de 0.03 de calciu pe care am remediat-o în 2 săptămâni.

15. mi s-a spus că “niște vergituri” tot o să fac și că o să îmi iasă buricul – nope, nu am nicio vergitură și buricul meu este tot la locul lui.

16. mi s-a spus că bebe mă va lovi crunt – nu, eu și bebe comunicăm prin împingeri. Dacă nu îi place ceva, mă împinge mai tare și îmi schimb poziția. Dacă ating eu burtica, el se miscă. Suntem o echipă. Apropo de ideea de echipă, știți că s-au găsit neuroni fetali în creierul mamei și neuronii mamei în creierul copilului? Sau că, în cazul în care unul dintre organele mamei este bolnav, copilul îi trimite celule stem prin cordonul ombilical? Minuni, nu?

17. mi s-a spus că stomacul meu va fi împins așa de sus încât nu o să mai pot mânca și că o să am arsuri din orice – nu mai am arsuri din primul trimestru, mănânc absolut normal. 

18. mi s-a spus că nu am voie să mai car nimic, nici măcar poșeta – în primul trimestru nu am putut căra nimic, orice lucru mi se părea pur și simplu prea greu. După 3 luni însă, am cărat fără probleme până la 4 kg. Atâta timp cât mi-am ascultat corpul și nu am exagerat cu nimic, totul a fost în regulă.

19. mi s-a spus că nu voi mai putea conduce – doar că eu sunt un mare fan al condusului și cum mă simt foarte bine datorită scaunelor comode din mașină, conduc cu drag zilnic.  

Sigur,  eu nu țin aici o prelegere despre ce ar trebui să se întâmple sau să nu se întâmple în sarcină tuturor femeilor. Ceea ce spun este că nu există manifestări generale. Fiecare femeie este în felul și forma ei. 

Lucrurile care m-au ajutat pe mine în perioada sarcinii și pe care le recomand fiecărei femei sunt: nutriție cu focus pe asimilarea de nutrienți specifici fiecărei perioade, sport prenatal – eu fac yoga din luna 3 și sunt foarte încântată, dezvoltare personală și pregătirea venirii lui bebe – că vrei să te bucuri de copil, nu să fugi printre raioane întrebând ce scutece sunt bune (și să știi că nici soțul tău nu își dorește asta).

Mai departe, sarcina este o perioadă absolut normală în viața unei femei, în sensul că are și avantajele și dezavantajele ei. Cum mi se pare mie așa că sunt foarte mulți preocupați cu partea de dezavantaj din sarcină, eu vreau să vă spun despre avantaje: 

1. Cea mai mare veste din viața mea a fost să aflu că o să fiu mamă. Nu am avut emoții la nuntă, în schimb când am văzut cele 2 liniuțe roșii pe test, mi s-au înmuiat picioarele. Din acel moment, viața mea s-a transformat în mod iremediabil din fată în femeie. Am devenit mai focusată, matură și mult mai conștientă de mine. Dacă până acum trăiam de dragul vieții, acum trăiesc cu conștința faptului că aduc pe lume un om a cărui viață este în mâinile mele. Procesul ăsta este extraordinar, mi-a dat o putere pe care nici nu știam că o am.

2. În calitate de viitoare mamă și actuală femeie gravidă, mă simt cumva mai brează. Adică eu sunt cea care duce specia mai departe, prin genele întregii mele familii. Mă simt mândră. Am citit într-o carte că, în antichitate, femeile însărcinate erau considerate zeițe și aveau temple în care petrecereau ultima perioadă înainte de naștere și în care nășteau. Dap, cam asta este sentimentul. Sunt o zeiță umană.

3. Legătura dintre mine și copilul meu este mai presus decât toate prieteniile și relațiile pe care le-am avut vreodată. Este altceva, o legătură de sânge, suflet, de iubire așa cum nu credeam că există. Stați să îl văd, că atunci cred că ne topim de drag amândoi. 🙂

4. De când sunt însărcinată, am învățat să mă menajez emoțional și fizic. Eu am fost mereu o femeie activă, potrivit spuselor alor mei, cam de când am învățat să merg de-a bușilea. De când am aflat că am un bebe în responsabilitate, am învățat să cer ajutorul, să mă opresc dacă mă simt obosită, să fiu mai atentă cu timpul meu și să mă focusez pe lucrurile cu adevărat importante.

5. Mâncarea este un gust muuult mai bun! Eu sunt tare pofticioasă și imi place muuult să mănânc. Pentru că organismul uman este deosebit de inteligent, el oferă un gust mai bun mâncării care are nutrienții necesari într-un anumit moment. De exemplu, în această perioadă ador salata cu ulei de măsline, portocalele, sushi și alunele. 😀

6.  Sarcina este o perioadă în care hormonii își fac de cap – cel puțin la mine. Așa că am profitat de moment și mi-am rezolvat o listă lungă de limitări și traume care tot ieșeau la suprafață. Pentru pasionații de dezvoltare personală, sarcina este un moment excelent ca să deveniți variante mai bune ale propriilor persoane. So, go 4 it! Nu se întâmplă de 10 ori în viață. 🙂

7. Când am început să citesc despre dezvoltarea organismului, am rămas uimită de inteligența genială a trupurilor noastre. Sunt foarte multe lucruri de spus aici, dar ce mi-a rămas cel mai mult în minte este următorul: dacă nașterea este indusă înainte de termen, copilul trebuie ținut la incubator pentru că nu are plămânii maturi. Dacă nașterea se declansează natural înainte de termen, în timpul travaliului, pe acel drum scurt din uter până afară, plămânii copilului se maturizează în doar câteva ore. Nimeni nu înțelege nici până acum cum se întâmplă asta. Deci, sarcina este un fel de curs de întărire a stimei de sine pentru fiecare femeie. 

Asa că, dragi viitoare mămici, soți, iubiți și familie / prieteni, fiți buni, iubitori și fiți atenți la corpurile voastre și la bebelușii vostri. Sarcina nu este o perioadă de boală și nici gravida nu devine vreo balenă bibelou care nu are voie să respire prea tare. Aveți încredere în milioanele de ani de evoluție și  în natura asta minunată care le potrivește pe toate foarte frumos. Ține de asumarea și responsabilizarea fiecăruia dintre noi ca acest proces minunat de 9 – 10 luni să fie unul lin și încântător!