Mălina Chirea

Despre fericire & societate civila

Misiune

Există o poveste tibetană care îmi place.

Se spune că acum mult timp, un templu tibetan era invadat de o armată de străini. Călugării, dându-și seama că nu aveau să mai reziste mult timp au căutat să fugă. Înainte de a face asta însă, au acoperit cu nămol o statuie mare și frumoasă, din aur, pe care o aveau într-una din curtile interioare ale mănăstirii.

Ani mai târziu, când invadatorii deja plecaseră, un alt grup de călugări s-a întors în mănăstire. Ei nu știau despre frumoasa statuie acoperită. Dar, într-o zi, pe când un tânăr călugăr se plimba prin curte, a observat o licărire a soarelui reflectată pe statuia de nămol. S-a apropiat și a început să curețe locul. În curând, o bucată mare de nămol a căzut. Apoi încă una și încă una. Călugărul i-a chemat și pe ceilalți. În scurt timp, frumoasa statuie de aur strălucea din nou, de parcă nu fusese niciodată ascunsă sub o pâclă groasă și gri.

Eu cred că toți oamenii au în interiorul lor aur. Pe mulți dintre noi insă, vremurile și mediul în care trăim ne-au acoperit cu nămol.

Misiunea vieții mele este să descopăr aurul din mine descoperindu-mă pe mine. Și pot doar spera că ceea ce fac eu ii va motiva și pe alții să meargă pe o această cale, acesta este rolul acțiunilor pe care le fac zi de zi.

Pentru că există o mică diferență între oameni și frumoasa statuie de aur: pe ea au putut-o descoperi-o alții, pe când noi ne putem descoperi doar prin noi inșine.