Mălina Chirea

Despre fericire & societate civila

Posts Tagged ‘dezvoltare personala’

TIMPUL

Dragă inovatorule, pasionatule de schimbare, iubitorule de mai bine, indiferent dacă ești antreprenor, free lancer, blogger, voluntar sau angajat într-o inițiativă de bine, aceste rânduri sunt pentru tine.

Zilele astea am avut o revelație care mie îmi prinde tare bine și cred că te poate ajuta și pe tine.

Vezi tu, ce facem noi e greu. Noi venim cu alte informații, atitudini și idei. Noi vedem în nevăzut și jurăm pe sensul căii noastre. Noi suntem nebunii la care lumea se uită cu scepticism, primim refuzuri, neîncredere și temeri.

Și tot haosul ăsta, în care parcă nu mai vedem odată luminița aia de speranță și în care lumea ni se pare străină, este tare demotivant uneori.

De curând însă, mi-am dat seama că noi avem un mare aliat: TIMPUL. El trece într-un singur sens și, in cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, el dezvăluie pentru noi, cu dovezi clare și evidente, că ceea ce spuneam era adevărul all along.

Rolul nostru este dublu: să ne modelăm glasul după urechea mulțimii dar, mai ales, să îl lăsăm pe Timp să ne ducă în direcția pe care știm că lumea întreagă va ajunge.

Când Galileo Galilei a spus că Pământul se rotește în jurul Soarelui, au vrut să îl ardă pe rug.

Și când frații Wright au jurat că pot proiecta o imagine înregistrată pe un ecran, lumea i-a luat în râs. Sa vă spun despre faptul că pe Edisson mai că l-au trimis la nebuni până să își arate invenția? Sau că pe Tesla nici acum nu îl înțelegem pe deplin?

La începutul secolului trecut, o comisie respectată de oameni de știință de la Harvard, au concluzionat fără drept de apel că “niciun obiect mai greu ca aerul va putea zbura vreodată.”

Lumea întreagă este plină, zi de zi, la nivel mai mare sau mai mic, de sceptici, de “realiști” veniți să arate că evoluția poate fi după un singur fir din simplul motiv că ei judecă posibilul după noțiuni și informații din trecut.

Dar nu poți judeca viitorul după cum s-a desfășurat trecutul. Viitorul este altceva, este liber, nescris, netestat, neîncercat, netrăit.

Așa că, atunci când vă întâlniți cu “realiștii”, siguri de vederea lor unilaterală, ridicați din umeri și zâmbiți pe sub mustăți. Lumea o fi plină de ei, dar este visată, muncită și construită de noi.

Happy, proud and everything in between :)

Dupa lungi pregatiri si cu mari emotii, astazi lansam The Institute for Happiness. Este o idee despre care discutam – noi suntem AndreiTraian si cu mine – si pe care o tot fezandam din februarie 2012, dar nu am vrut sa o lansam la apa asa, oricum.

Fericirea este o chestiune interesanta. Daca analizam in profunzime, realizam ca este cea mai puternica dorinta umana. Este atat de puternica, incat ne poate impinge catre cele mai nebunesti actiuni.

Nu o sa intru acum in detalii despre studii legate de fericire si cauzele ei – desi sunt foarte tentata 😀 – ceea ce va pot spune cu mana pe suflet si inima la vedere este ca iubesc acest proiect si ca in mintea mea el deja exista: ii vad evenimentele, membrii comunitatii, oameni fericiti, din orice domeniu si de orice varsta, oameni echilibrati, buni si darnici.

In viziunea mea, Institute for Happiness va fi rampa de lansare a unei noi gandiri la nivel macro, bazata pe pozitivitate, implicare, daruire, echilibru si mai ales multa iubire.

Sa ne vedem cu bine, in fiecare zi tot mai mari! 🙂

PS: Pe Facebook, ne gasiti aici.

 

Experienta unui afterschool social

Zilele astea am inceput sa ma gandesc tot mai mult la afterschool.

Nu predau engleza pentru banii pe care (nu) ii castig.

Nu predau copiilor doar de dragul englezei.

Deci, de ce ma duc? Si cum de imi fac programul in jurul afterschoolului indiferent de cat de aglomerat imi este timpul?

Cand am inceput orele la afterschool, o profesoara mi-a spus: “Mie copiii astia mi-au salvat viata.” Nu am inteles mare lucru atunci, mai ales ca nu simteam ca viata mea trebuie salvata.

Acum imi dau seama ca nu trebuie sa fii in pericol de moarte – fizic sau emotional – pentru a avea nevoie de o salvare.

Si tot acum pot spune, cu mana pe suflet si ceva lacrimi in ochi, ca mie copiii astia mi-au salvat viata. Cand am ajuns in afterschool, eram un matur obisnuit perfect in rolul lui de “om responsabil, cu capul pe umeri”. Copii m-au facut sa invat din nou sa cant si sa joc, sa stiu cand sa strang in brate, cand sa ma las stransa in brate si cand sa spun “Nu e bine asa.”.

Copii m-au invatat sa fiu din nou un om care stie cum sa isi exprime iubirea cu un zambet mare pe buze.

Si in felul asta, mi-au dat cea mai mare lectie pe care am primit-o vreodata.

Puterea este blandete

Daca ai simtit vreodata nevoia sa dai cu pumnul in masa si sa tipi pana se sparg geamurile, daca te-ai simtit vreodata mai puternic pentru ca tu poti sa fii sef si altul nu sau daca pur si simplu ai avut in moment de tipul “eu sunt mai bun(a), so fuck off” – hai sa recunoastem, toti am trecut pe acolo – tin sa va anunt cu mare tristete ca acelea sunt momente de slabiciune.

Puterea adevarata nu este in forta fizica a pumnului pe care il strangi, nici in cantitatea de cuvinte pe care le rostesti cand esti provocat. Nu! In realitate, aceste mici iesiri de furie te fac usor de manipulat. Cand cineva iti stie slabiciunile, te poate juca pe degete mai ceva decat un papusar.

Martin Luther King Jr. a dat vreodata cu pumnul? Mahatma a ridicat vreodata vocea? Nu! Pentru ca ei au inteles ca marele secret al puterii este, de fapt, blandetea. Doar atat.

 

O intalnire superba

Astazi am avut o intalnire cu patronul unei cafenele. Initiata ca o conversatie despre marketing, intalnirea a deviat intr-o delicioasa discutie despre istorie.

In timp ce domnul Soare – pana si numele e de bun augur! – imi povestea cu inflacarare despre anii ’30 – ’40, eu ma gandeam “I-as face o pagina de FB ca sa ii dea toata lumea like!”.

El imi spunea despre Corneliu Codreanu, Nicolae Iorga si Carol al 2 lea iar eu il priveam vrajita, sorbind inghitiuri mici din exceptionala cafea pregatita.

Ah, da! Caci cafeneaua dansului nu este una oricum ci o adevarata revelatie pentru oricine respecta arta cafelei. Poti servi 4 tipuri diferite de cafea, aduse chiar din America de Sud, pregatite cu mult grija la un expresor de cateva mii de euro, servite in cescute impecabile de portelan.

Domnul Soare, un om trecut de 60 de ani, are finetea unui intelectual restras acum in mica lui cafenea de pe strada Matasari si, cel mai important, a castigat dreptul parerii si a cuvantului spus direct.

Ma uitam la dansul si ma gandeam: “De ce si cui ii este frica de batranete?Frumoasa este intelepciunea pe care o putem castiga. Si cate informatii putem afla pana atunci! Ah, de abia imi astept ridurile!”

Hang in there

“Never give up! / Nu renunta niciodata!” Pe cat de cunoscuta, pe atat de greu de urmat, aceasta expresie usor de regasit in toate limbile pamantului, reprezinta singura diferenta dintre cei fericiti si cei nefericiti.

O prietena inteleapta mi-a spus intr-o zi: “Viata este ca si cand ai astepta la coada. Poate uneori e frig, poate alteori te dor picioarele, poate tot felul de persoane intra in fata. Cert este faptul ca, daca rezisti, daca nu pleci, la un moment dat cu siguranta iti vine randul.”

Oamenii sunt ca vinul

“Oamenii sunt ca vinul. Unii se otetesc, dar cei mai buni se rafineaza cu timpul.” Papa Ioan al 13lea.

Tine asta in minte orice ai face si nu uita cateva lucruri care reies de aici:

1. Cand gresesti, intreaba-te ce spune despre tine greseala respectiva si cum anume o poti evita. Nu iti umple mintea cu reprosuri si critici, ele nu ajuta cu nimic. Trecutul e mort, viitorul e utopie. Tot ce avem este acum.

2. Invatarea nu este echivalenta cu numarul de ani pe care l-ai petrecut in scoala. Invatarea se face pe parcursul intregii vieti, in fiecare secunda, la fiecare pas. Asa ca fa-ti o prietena buna din introspectie, petrece timp cu tine si analizeaza-te de fiecare data. Cu blandete insa, nu uita ca iti esti cel mai bun prieten.

Apoi, alege ce vrei sa fii: vin maturat, rafinat si tot mai valoros pe masura ce trece timpul sau un otet banal depozitat intr-o sticla de plastic?

Ce ai face astazi daca ai stii ca nu vei esua?

“Astazi, orice voi intreprinde, va fi un succes.”

Cum ar fi sa pornesti fiecare zi cu acest gand? Sau cel putin cele pe care le simti ca fiind importante?

Cum te-ai simti dimineata?

Ce idei ai pune in aplicare?

Cata putere crezi ca ti-ar curge prin vene?

De ce sa nu incerci macar o data?

Spor! 🙂

 

Asa sunt eu. Got a problem, cherie?

Buna, sunt Malina si imi place sa ma imbrac elegant: imi asortez pantofii cu geanta, port rochii sau fuste, am ochelari de soare mari si patrati, folosesc doar ruj rosu si nu ies din casa nemachiata sau cu parul nearanjat. Nici macar cand plimb cainele.

Imi asortez pijamalele, asternurile, iar hainele mele sunt asezate in dulap in functie de anotimp, culori, ocazie, etc.

Fac baie doar cu spuma si un pahar de vin rosu, uneori aduc si o carte, alteori pur si simplu meditez la ce anume vreau sa fac si cum sa le aranjez.

In casa mea, fiecare lucru isi are locul lui, iar toate decoratiunile sunt asortate.

Cred ca tot ceea ce fac reprezinta o manifestare a respectului fata de propria mea persoana. Eu ma iubesc si ma rasfat cu fiecare ocazie.

Scriu toate aceste lucruri pentru ca nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu clasificata ca “o fata draguta si fitoasa” doar pentru ca sunt mandra de pantofii mei rosii sau pentru ca iubesc salurile lungi asortate cu o brosa scumpa.

Ideea este urmatoarea: mie nu imi pasa! Sunt cine sunt, sunt mandra de ceea ce sunt pentru ca am muncit cu creierul ca tot ceea ce sunt sa fie in concordanta cu esenta mea ca om.

Va indemn sa fiti cine sunteti, este momentul in care o sa va iubiti atat de mult, incat chiar nu o sa va mai pese de parerile conexe.

Daca vreti sa va puneti o creasta in varful capului, go for it! Este viata voastra si dreptul vostru.

Conformismul ne ucide sufletele, dragilor!

De ce ne sperie elefantul

Pentru ca e mare!

Marea majoritate a adultilor nu pun capastru “elefantiilor” pe care i-au primit. De fapt, multi dintre noi nici macar nu vrem sa ne vedem elefantii. Fugim in directia opusa cu cea mai mare rapiditate.

Poate va intrebati cine o fi elefantul asta despre care tot vorbesc? O intrebare pertinenta, de altfel.

Aflati deci ca elefantul este o analogie pentru marea provocare a vietii fiecaruia: gasirea obiectivului, a misiunii in viata.

Extraodinarul psiholog Viktor Frankl a iterat o teorie care a revolutionat perceptia asupra indivizilor. El a afirmat ca, o data ce si-a gasit obiectivul in viata, un om nu mai poate fi doborat de absolut nimic.

Aici cateva idei pe care le-a explicat studentilor americani.

Cum ne infruntam “elefantii”, va intrebati? Pas cu pas!

Charles Dickens a scris multe povestioare pana sa inceapa David Copperfield.

Richard Branson a pornit o micuta revista pentru studenti cand era adolescent.

Pizza Hut are acest nume – hut inseamna coliba – pentru ca primul restaurant era mic cat o coliba.

Nimeni nu a inceput cu vreun gigant financiar. Toti au inceput lucruri mici, au gresit si au invatat.

Ne apucam de treaba? 🙂

 

 

Overnight succes…

Un proverb american, genial, spune: “Overnight success is 15 years of hard work”.

Exceptional, nu e asa?

Sau poate putin inspaimantator? In definitiv, 15 ani nu trec de pe o zi pe alta.

Totusi, pentru cei mai deziluzionati de bariera de timp, permiteti-mi sa fac o comparatie oarecum plastica:

Situatia 1:

Sa ne imaginam ca vreti sa urcati o scara. Are multe trepte, unele deosebit de anevoios de parcurs, crapate si instabile. Are si trepte lipsa, deci va trebui sa va exersati flexilitatea fizica si sa sariti peste obstacole.

Ceea ce stiti este ca orice s-ar intampla, nu veti muri fizic. Stiti de asemenea ca, va doriti cu tot sufletul vostru sa urcati toate trepetele si ca de asta depinde, cumva tot viitorul vostru.

Cea mai buna forma sa parcurgeti intreaga scara este sa studiati cu atentie fiecare detaliu, sa testati, sa calcati cu atentie, sa planificati adevarate strategii. Si, dupa un timp lung (proverbul de sus spune 15 ani), parcurgeti toate treptele. Va uitati in jos, sunteti mandru de reusita! Cumva, acum, parca toate trepetele va sunt prietene. Le cunoasteti, le stiti fiecare crapatura, v-ati lovit de ele.

Suna extraordinar, nu?

Situatia 2:

Sunteti la baza scarilor, vine un elicopter, va ia pe sus si va pune direct pe platforma. Ati sarit 15 ani de munca. Cum va simtiti? Sunteti mandrii? Meritati? De acolo cum mai coborati? Sau cum urcati pe urmatorul set de scari?

Cam asa e si in viata si cam asta inseamna “overnight success”. Orice altceva este o iluzie sau un vis – in orice caz, nicuna nu va tine prea mult.

PS: Sigur, nici nu luam in chestiune varianta in care va lasati. Asta ar insemna sa va parcurgeti viata atarnat(a) pe o scara, privind cum altii ajung in varful propriilor scari. Si nu uitati, timpul trece cu voi sau pe langa voi… totul e o chestiune de alegeri.